Extindem privirea aruncata (in episodul precedent) inspre cultura de performanta si intr-ale sale conexiuni in problematicile demersului nostru. Putem observa, acolo, cum lucrurile se complica substantial, ilustrand felul in care gandurile, proiectiile imaginare si "rostirile" memoriei vizuale ale artistului creativ se transfera inspre taramul fictionarilor metaforice si metafizice, continuand spicuirilor din interviul pe care remarcabilul pictor, dascal universitar si manager cultural baimarean Ioan Angel NEGREAN ni l-a acordat in 2004 [1].
Iar pentru a facilita corecta intelegere si interpretare a discurului sau plastic, pastram si aici referintele lexicografice deja mentionate.
Asadar: termenii definiti (spre fixare !):
*
*
"Momentul Expozitiei Nationale a Tineretului «Atelier 35» – Baia Mare, 1988. Polemism, contestatie, subversivitate ?
Ioan Anghel Negrean: "Astazi privesc cu seninatate retrospectiva, spre vremurile cand a te exprima liber era o mare problema. Si totusi ne exprimam. Stiam sa aratam – atat cat se putea si aveam capacitatea sa ascundem, sa punem in subtext, sa «scriem printre randuri» – ceea ce nu se putea spune/arata la vedere. Momentul «Atelier 35» – Baia Mare, 1988 ramane elocvent in acest sens, nu numai in ceea ce ma priveste, ci, cred eu, in ce priveste intreaga generatie de tineri artisti de atunci.
Nu cred ca faptul de a striga cu orice pret, fara a avea ceva de spus m-a caracterizat vreodata. Nu "forma fara fond" ma preocupa, ci dorinta de exprimare libera; nu demolarea valorilor vechi, ci cladirea celor noi; nu politicul in arta, ci arta insasi.
Si pentru aceste idealuri am construit, impreuna cu ceilalti congeneri, poate, cel mai mare eveniment plastic de dinainte de ´89 consacrat «artei tinere» in Romania: Expozitia Nationala a Tineretului «Atelier 35». La Baia Mare! Orice s-ar spune (si s-a spus/scris/vorbit cu mult prea mare zgarcenie despre acest eveniment prin comparatie cu importanta si valoarea sa culturala de exceptie) la Baia Mare s-a «redactat» atunci o pagina majora din istoria artei romanesti contemporane!
Povestea ciclului "Delirium vivens"
O selectie semnificativa din creatia de pana in 1989 l-a prezentat pe Ioan Anghel Negrean la Bucuresti, in Sala Dalles (februarie-martie 1989) in contextul marii expozitii retrospective Centrul Artistic Baia Mare. 1965-1989. Desi nu au trecut neobservate, lucrarile sale au fost receptate de critica metropolitana cu o anume prudenta ce poate fi explicata in buna masura prin stresul individual si colectiv ce atinsese deja pragul critic in anul ce avea sa aduca, la finalul sau, rasturnarea regimului politic intern.
Doi ani mai tarziu (decembrie 1991–ianuarie 1992), Muzeul de Arta baimarean organiza in cadrul ciclului Ghid de arta contemporana o miniretrospectiva personala cuprinzand 15 lucrari realizate in Ioan Anghel Negrean in intervalul 1981-1990. Punctand sintetic principalele "repere de marcaj" ale traseului parcurs de artist, expozitia mi-a prilejuit urmatoarele comentarii: "Este tot mai limpede ca pictura lui Ioan Anghel Negrean se aliniaza eforturilor de recitire a experientelor umane cotidiene intr-o cheie activa, poate chiar agresiva. De altfel, evolutia sa ilustreaza schimbarea transanta a registrelor tematice si ideatice. De la echilibrul stenic al restituirii naturii intr-o aura aproape mediteraneeana la activismul nordic, vecin cu agresivitatea, al compozitiilor de dupa 1986, aceasta trecere marcheaza o profunda modificare de atitudine si viziune. Simpla invocare a optiunii postmoderniste din ultimii ani nu poate explica decat prea putin din aspectele care compun «pachetul» de nedumeriri si exigente ce vin sa puna in miscare zbuciumul lui Ioan Anghel Negrean Foamea de concret, concentrarea cerebrala asupra materiei domina net substanta intelectuala a discursului sau., un discurs in care obiectul inlocuiette subiectl. Figurile umane, recuperate in contextul unei teme ce isi are originea in dialogul cu natura terestra, vin sa precizeze nevoia revenirii la izvoarele genuine. In fondul ei, ipostaza actuala, suficient de febrila, agitata chiar, se lanseaza in cautarea certitudinilor, se zbate dorind sa castige soliditatea punctelor fixe. Fireste ca aici avem de a face cu o lume a adevarurilor personale si relative. Glosa filosofica pe teme ideale, eventual utopice, ramane undeva in urma chiar daca suflul interogatiilor nu este strain de coflictualitatea launtrica a spiritului uman. Constatam o acuta febra a dorintei de a trai. Amplu, adanc, nervos. De o maniera globala. Si este vorba, desigur, de o traire la persoana intai. Drept care, registrele ideatice ale unor stari corespunzatoare se vor regasi in perimetrul imediat si contingent persoanei care se declina, se conjuga, se injuga. Pe sine. Asezarea sub lupa a materiei – in special a materiei celulare, vii, dar si conspectarea eternului feminin intr-o maniera directa, dezbracata de mitul idealist al fictiunii simbolului, si inca altele sint – toate la un loc – consecinte imediate si firesti. Calatorind de la eternul feminin inspre cotidianul femeii, artistul reitereaza, de fapt, permanenta pendulare intre materia spiritului si spiritul materiei. Daca actul creator ar ingadui reductia la sentinta, am spune ca pictura lui Ioan anghel Negrean se concentreaza in afirmatia: «nimic din ce este omenesc nu mi-e strain! Marul, strigatul, pamintul, carnea, spaima, femeia, culoarea, zbuciumul, oglinda si cu mine…
Si totusi acest «fin du siecle» trebuie trait…" [4]
Concluziile plastice acumulate in urma experimentarilor conceptuale si simbolice elaborate intre 1985-1989 au fost transformate in fundament al unor noi explorari desfasurate intr-un camp cultural cu puternice dimensiuni sociale odata cu recuperarea antropomorfului ca motiv plastice central. Asezat sub semnul framantatelor rostiri de sorgine neoexpresionista izbucnite in proximitatea anului 1989, dar eliberate fremataror imediat dupa rasturnarea "vechiului regim", discursul picturii lui Ioan Anghel Negrean avea sa surpinda din nou. Artistul venea sa dezvolte Lumea din afara (problematica initiata inca din 1988 odata cu "seria tematica" Chipuri si rostiri) prin Delirul trairii (ciclul "Delirium Vivens"), devenind astfel cel dintai baimarean ce postmoderniza public si polemic cu tematica si motivistica erotica.
Ioan Anghel Negrean: "Pot afirma ca in creatia mea se poate vorbi de «inainte de ´89» si «dupa ´89», acest an devenind punct de referinta datorita schimbarilor survenite in modul de abordare a problematicilor si in modul de construire – deconstruire a imaginii plastice."
Din 1990 incoace reprezentarea corpului uman ocupa un loc din ce in ce mai important, nu numai prin frecventa aparitiei motivului antropomorf – in raport cu celelalte tipuri de reprezentare – dar si din punctul de vedere al denotatiilor si conotatiilor continute in mesajul transmis prin imaginile plastice. Artistul incorporeaza in aceasta schimbare de abordare expresia libertatilor de exprimare plastica descoperite in proaspata democratie asteptata de atata amar de vreme si, fara nici o indoiala, insemnele maturizarii proceselor de gandire conceptual plastica si intelectuala, ca expresie a acumularilor din cei unsprezece ani de activitate artistica in cadrul «Atelierului 35», respectiv de la absolvirea facultatii, in ´78, si pana la momentul ´89.
Intr-o lume, asa zis noua, framantata de probleme existentiale si intr-o lipsa acuta de repere axiologice valide care sa ofere puncte de sprijin in formarea si dezvoltarea individului, a constiintei de sine si a imaginii despre sine, apar volens-nolens intrebari fundamentale si/sau marginale despre viata, despre trairea ei, despre eros si thanatos, despre conflictele dintre «apolinic» si «dionisiac», despre raporturile dintre «bine» si «rau», despre «lumina» si «intuneric», despre Rai si despre Iad, despre tensiunile dintre moral/nonmoral, dintre «morala veche» si «morala noua».
Ioan Anghel Negrean: "Nu incerc sa dau raspuns la toate aceste intrebari care au aparut «dupa 89», dar nu ascund faptul ca ele exista, ma framanta si pe mine, ca pe multi alti artisti ai «generatiei 80», sau pur si simplu ca traitor al acestei lumi, iar in «linistea» atelierului, aceste ganduri/framantari, diurne si nocturne, se materializeaza in imagini plastice care ilustreaza, total sau partial, trairile omului-pictor Ioan Anghel Negrean.
Intre abordarile mele plastice, ciclul «Delirium Vivens» a aparut in 1990-1991 si de atunci se constituie intr-o serie tematica de durata si deplin actuala."
Acest ciclu se constituie ca expresie a asumarii proceselor de eliberare a mijloacelor si instrumentelor de exprimare artistica, respectiv a accesului la teme si idei cu incarcaturi sociale prohibite in perioada totalitarismului: erosul, sexualitatea, ipostazele grotesti ale motivului antropomorf, eliberarea «libertatii» etc. ca raspuns personalizat si in cheie estetica la «explozia» mediatica din anii ’90-91, explozie care a impus pe piata vizualului romanesc, etalarea la vedere a unei adevarate «imagerii» a corpului uman feminin nudificat.
Ioan Anghel Negrean: "Am perceput aceasta «explozie» sub forma unui proces haotic, de vulgarizare (manipulatorie?) a unui mit plin de sacralitate, cel putin in istoria si practica artistica din neolitic si pana astazi: cel al femininului nud. Astazi constat ca datele esentiale ale procesului sunt conservate pe de-a intregul. S-au sofisticat doar instrumentele. De la obscura gazeta «Occident» de cea mai «pura» calitate plebeu-pornografica prezenta pe tarabele de difuzare a presei prin anii ‘90-‘92, am ajuns la variantele de larga popularitate ale pornografismului si erotismului «aristocratic» de import cultural, reprezentate de «Hustler», «FHM» si «Playboy». In spatele tuturor acestor variabile, lasand la o parte gradele si nuantele de diferentiere care ne plimba de la pornografie la erotism dus-intors si reintors! – simt in continuare persistenta, constanta remanenta a unuia si aceluiasi mesaj (deopotriva text, imagine, subtext, artificii liminale si subliminale, intertext, infratext si supratext!), care lasa impresia ca se constituie intr-o adevarata metastrategie menita sa dreneze si sa dirijeze principalele resurse energetice ale actualului imaginar romanesc, deopotriva colectiv si individual: VOAYER-ismul si LIBIDOUL NATIONAL.
Fata de aceasta impresie (care simt ca actioneaza cu puterea modelului formator si manipulator de caractere, manifestari si personalitati modelate in tipare viciate, total instrainate de sensurile mitului fundational al umanitatii – femeia si functia ei de vector civilizator ), a fost si este necesar sa ma manifest, desigur prin instrumentele subiectivitatii creatoare, intr-un mod contrar, avand ca tinta tentativa remitizarii «mitului fundational» ajuns azi in stadiul de dezagregare vulgarizatoare. Fireste inteleg sa imi elaborez aceasta tentativa pornind de la realitatea generata de dizolvarea formala si vizuala a ipostazelor mitului eternului feminin, asa cum o vedem astazi in cultura vizuala zamislita prin repertoriul de imagini ce restrange femeia la imaginea unui sex-simbol. Prin urmare pentru a face posibila comunicarea mea cu o masa larga a «consumatorului» comun de imagini de pe piata romaneasca, imi insusesc o parte a componentelor anatomice si simbolice dorite si «digerate» cu atata frenezie vizibila de catre «actorii» «voayerismului» si «libidoului national»: grotescul, cinicul, ludicul, sexualitatea, genialul, dar si ironicul, capcanele aparenta/esenta, profan/sacral, fizic/metafizic, senzual/cerebral, fiziologic/spiritual."
Intr-adevar, analizand in profunzime efectele recursului lui Ioan Anghel Negrean la instrumentele figuratiei aparent conforme cu normativul consumului de motive plastice si imagini erotizate din piata vizualului cotidian, se poate constata faptul ca secventele individuale si intregul ansamblu din ciclul Delirium vivens au menirea sa sustina in planul comunicativitatii demotice, scopul intelectual major care este reactualizarea valorilor simbolice originare ale mitului fundational despre femeia – vector civilizator al umanitatii: fara false pudori si dincolo de stereotipia modelelor idealizante din traditia mimesis-ului greco-roman (clasicitatea antichitatii, umanismul renascentist, utopia civica neoclasica, obiectivarea realista, singularitatea individualismului eroic romantico-simbolist, ori populismul realismului burghez), dar si in opozitie cu pragmatismul vulgarizator, pseudodemitizant propus de consumismul pauper al "imageriei" falsului ultraliberalism "multilateral dezvoltat" si "victorios la orase si sate" [5].
"Ne-a fost dat sa putem estima masura potentialului de impact acumulat in piesele acestui ciclu mult mai tarziu, si anume in februarie-martie 2002, cu ocazia unui experiment expozitional muzeal realizat la Baia Mare, in spatiile Muzeului de Arta, in parteneriat cu elevii de atunci ai unei grupe de elita (clasa a IX-a A) din cadrul Colegiului National «Vasile Lucaciu». Celor 21 de adolescenti "le-am incredintat responsabilitatea de a concepe" o expozitie tematica prin care am dorit sa verificam actualitatea/sau inactualitatea unuia dintre miturile dintotdeauna ale artei majore, in perceptia intelectuala si afectiva a tinerei generatii: eternul feminin. Au selectat materialul iconografic, au dat titul manifestarii (Eternul feminin – mitul revelat) si s-au rostit public contribuind esential la conceperea discursului expozitional, la redactarea eseurilor analitice consacrate picturilor si sculpturilor selectate intr-un catalog. Printre lucrarile alese de adolescentii de atunci (azi remarcabili licentiati si masteranzi [si doctori] scoliti la Bucuresti, Cluj-Napoca, Budapesta, Milano, Moscova, Barcelona, Amsterdam), Delirium vivens la adus pe Ioan Anghel Negrean in ipostaza de cel mai controversat artist din portofoliul expozitional, intr-o serie de nume mai mult decat ilustre (cuprinzand, printre altii, pe Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Dan Bajenaru, Nicolae Apostol etc.). Raspunsul interpretativ la "provocarea" propusa de Ioan Anghel Negrean l-am primit – si consemnat spre neuitare ! – prin condeiul Ioanei Vos [6] ([bacalaureata lucacista] azi licentiata si masteranda in economie!):
"«Oare acesta este idealul de frumusete feminina ?» (…) Raspunsul la aceasta intrebare este foarte simplu: NU. Nu cred ca insusi pictorul acestui tablou il considera asa. (…) Contrastele puternice dintre rosu si portocaliu cu negru si verde sunt ca niste timpane ce produc in muzica culorilor sonoritati violente si agresive. Doamnele care vor privi acest tablou il vor considera o ofensa la adresa femeii. De fapt nu este o ofensa, ci o satira. (…) nu vom intalni printre lucrarile expuse doar categoria frumosului, ci si altele, cum ar fi grotescul si uratul reprezentate de acest intens Delirium Vivens. …Delirul trairii. Iata o stare de existenta plina de tumult de energii, stare vehementa, intensa si infricosatoare in acelasi timp. Si atat de caracteristica vietii de astazi! Delirul trairii clipei… (…) Pictorul accentueaza ceea ce este reprezentativ din punct de vedere anatomic doar femeii. Tot din acelasi motiv, Ioan Anghel Negrean nu vrea sa picteze fata acestei persoane, sa-i dea o identitate anume Priviti tabloul" Vedeti cum urmarind un anumit model se poate naste anonimatul si o mare tragedie a depersonalizarii individului (…) La o prima vedere violenta acestui nud anuleaza misteriosul si intimul feminin, dar cromatica folosita reuseste sa redreseze imaginea creata. Astfel, ca din intunecimea Universului rasare dara energiei vietii ce cuprinde in intregime trupul cuprins de pasiune al femeii. (…) Alaturi de negrul misteriorului, rosul apare ca niste sageti ale pasionalului, intregind duritatea imaginii create. Totusi, verdele speranei planeaza in fundal, amintindu-ne de valul energiei eternului feminin ce reintregeste mereu omenescul Vesnic si nepieritor." [7]
"Etapa mitologizanta – ciclurile "Pomul vietii", "Adam si Eva", "Galeria Evelor".
Rostirea picturala paraseste de acum (definitiv?) registrele polemice si dobandeste profunzimi sapientiale. Culorile parca se purifica desi raman pastoase si evoca aproape tactil sfera materialitatilor dual originare: organic/anorganic. Verdele vegetal, atat de specific traditiilor picturale baimarene, translat in inepuizabile varietati tonale devine un fel de sinonim generic al pulsiunilor materiei vii. Contrastele raman intense dar inceteaza (definitiv ?) sa mai fie vehemente, tonurile se catifeleaza, se rafineaza mereu si mereu in beneficiul unor efecte vizuale care atrag si intriga deopotriva.
In consens cu o asemenea "inteleptiere" profesionala, Ioan Anghel Negrean avea sa isi extinda straturile tematice de la sacralismul din ciclul Rastignirilor inspre recuperarea catorva mituri fundationale eurocrestine transpuse in limbaj pictural strict actual. Artistul vine sa ofere astfel o alternativa constructiva la deconstruirea miturilor traditionale si instituirea speudomiturilor contemporaneizate prin instrumentele noii media la nivelul vulgatei consumismului de masa.
Ioan Anghel Negrean: "(…) «Galeria Eve-lor» este o insiruire de sase lucrari de aceeasi dimensiune (120 x 60 cm), cu acelasi subiect, in diferite ipostaze, care sunt distribuite intr-o succesiune bine stabilita, cu un traseu al citirii de la stanga la dreapta, incepand cu lucrarea intitulata «Eva primordiala», continuand apoi cu «Eva galactica». A treia lucrare este «Eva edenica», urmata de a patra lucrare intitulata «Eva terestra». Seria continua cu «Eva spirituala» si se incheie cu lucrarea intitulata «Eva de Eva», parcurgand un traseu care, cu suisuri si coborasuri, face o trecere in revista a diferitelor ipostaze ale Evei, de la cea primordiala, pana la cea din zilele noastre, care parafrazeaza expresia binecunoscuta in lumea noilor manelisti, "baieti de baieti".
Este asadar evident ca (…) Ioan Anghel Negrean a atins un prag nou. Picturile din ciclul "Eve-lor" si, respectiv, din ciclul "Pomul vietii" (care reiau intr-o versiune antropomorfizata varianta princeps, abstracta, din 1987), precum si acest album retrospectiv, stau marturie ca artistul si-a petrecut "jubileul semicentenar" din 2004 la ora deplinei maturitati creatoare." [8]
Dr. Tiberiu ALEXA
——-
Note
[1] Tiberiu Alexa, Negrean 50, Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare», Baia Mare, 2009, 236 p. + XXXVI p. (text introductiv: "«Biografia neconcentionala a unui «optzecist»") + XLIV planse ilustratii (alb/negru si color).
[2] Vezi: https://en.wikipedia.org/wiki/Popular_culture, accesat la 2 mai 2023.
[3] Vezi: https://en.wikipedia.org/wiki/High_culture, accesat la 2 mai 2023.
[4] Tiberiu Alexa, Ioan Anghel Negrean – Ghid de arta contemporana [expozitie personala – catalog:Muzeul Judetean Maramures – Sectia de Arta, decembrie 1991 – ianuarie 1992], OPCNJ Maramures, Muzeul Judetean Maramures, Uniunea Artistilor Plastici [Filiala] Baia Mare, f.l. [Baia Mare], 1991, p. 9-10.
[5] Cf. Tiberiu Alexa, Negrean 50…, pp. XXIII-XXVII.
[6] Ioana Vos, "«Delirul Trairii» – ideal de frumusete feminin ?", in Tiberiu Alexa, Eternul feminin. Mitul revelat [catalog de expozitie: Muzeul Judetean Maramures – Muzeul de Arta «Centrul Artitic Baia Mare» martie-aprilie 2002], Muzeul de Arta «Centrul Artitic Baia Mare», Biblioteca Judeteana «Petre Dulfu» Baia Mare, 2002, p. 66-67.
[7] Cf. Tiberiu Alexa, Negrean 50…, pp. XXVII-XXVIII.
[8] Ibidem, pp. XXXI-XXXII.
*
——-
Lista cu datele de catalog ale titlurilor ilustratiilor fotografice pentru lucrarile de pictura si de grafica de sevalet ale lui Ioan Angel NEGREAN si cu creditele imaginilor:
11 Atelier 35 Baia Mare 1982 = Radu Suciu, Grupul artistilor« Atelier 35 Baia Mare», 1984, prelucrare digitala (fotografie realizata in sala mare a Coloniei Pictorilor din Baia Mare, si publicata pe contracopertile catalogului Expozitiei «Confesiuni relative», prezentata la Galeria Orizont –Atelier 35», Bucuresti, in februarie 1984, arhiva Tiberiu Alexa / © Radu Suciu.
12 Expo AT 35 BM 1988 = Fotograf necunoscut, Detaliu din sectiunea arte decorative din Expozitia Nationala «Atelier 35», Baia Mare, iunie-august 1988, prelucrare digitala (fotografie realizata in Complexul expozitional «Colonia Picorilor» Baia Mare, 1988), colectie privata.
13 Madona – Madonna 1990 = Madona Madonna, 1990, ulei pe panza, 80 x 95 cm., semnat si datat stanga jos in pasta: "Negrean (19)90, colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
14 Delirium vivens VI 1992 = Delirium Vivens VI, 1992, ulei pe panza, 80 x 85,5 cm., semnat si datat dreapta jos cu gri: "Negrean (19)92", colectia artistului / © Ioan Angel Negrean.
15 Delirium vivens V 1992 = Delirium Vivens V, 1992, ulei pe panza, 67 x 60 cm., semnat si datat dreapta jos cu rosu: "Negrean (19)92", colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
16 Domnisoara X 1994= Domnisoara X (ciclul Delirium Vivens), 1994, ulei pe panza, 67 x 60 cm., semnat si datat dreapta jos cu rosu: "NI (19)94", colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
17 Obsesia noptii 1994= Obsesia noptii (ciclul Delirium Vivens), 1994, ulei pe panza, 67 x 61 cm., semnat si datat stanga jos in pasta "NI (19)94", colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
18 Regina abandonata 1994 = Regina abandonata (ciclul Delirium Vivens), 1994, ulei pe panza, 80 x 89 cm., semnat si datat – mijloc jos in pasta: "NI (19)94" colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
19 Eva de Eva 2004 = Eva de Eva (ciclul «Galeria Eve»-lor), 2004, ulei pe panza, 120 x 60 cm., semnat si datat stanga jos in pasta: "AN (20)04", colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
20 Eva primordiala 2004 = Eva primordiala (ciclul «Galeria Eve»-lor), 2004, ulei pe panza, 120 x 60 cm., semnat si datat stanga jos in pasta: "AN (20)04", colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
21 Eva edenica 2004 = Eva edenica (ciclul «Galeria Eve»-lor), 2004, ulei pe panza, 120 x 60 cm., semnat si datat stanga jos in pasta: "AN (20)04", colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
22 Eva spirituala 2004 = Eva spirituala (ciclul «Galeria Eve»-lor), 2004, ulei pe panza, 120 x 60 cm., semnat si datat stanga jos in pasta: "AN (20)04", colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
23 Eva galactica 2004 = Eva galactica (ciclul «Galeria Eve»-lor), 2004, ulei pe panza, 120 x 60 cm., semnat si datat stanga jos in pasta: "AN (20)04", colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
24 Eva terestra 2004 = Eva terestra (ciclul «Galeria Eve»-lor), 2004, ulei pe panza, 120 x 60 cm., semnat si datat stanga jos in pasta: "AN (20)04", colectie artistului / © Ioan Angel Negrean.
25 Eternul feminin 2002 = Catalogul expozitiei temporare Eternul feminin – mitul revelat [Muzeul Judetean Maramures – Muzeul de Arta «Centrul Artitic Baia Mare» martie-aprilie 2002], Muzeul de Arta «Centrul Artitic Baia Mare», Biblioteca Judeteana «Petre Dulfu» Baia Mare, 2002.
Citeste si
Editorialul de sambata: DEX–ul, sexul si cultura la romanii din post–tranzitie (VIII)