Libertatea l-a vizitat in Proventa, in La Ciotat, aproape de Roquefort la Bedoule, localitate in care lucreaza ca politist, pe Adrian Leordean, militar timp 16 ani, intre 1997 si 2013, al Legiunii Straine.
Discutia cu unul dintre cei mai longevivi romani din Legiune s-a purtat nu departe de Aubagne, sediul unitatii Armatei Franceze. Romanul nu are regrete, dar spune, dincolo de riscuri, ca n-ar mai lua-o de la capat!
Vorbeste de generatii de sacrificiu, despre dificultatea de a-ti face o familie sau de a-ti conserva viata de familist.
"Tinerii ar trebui sa se opreasca sa imigreze! Simt ca Romania va fi mai buna, si asta nu peste multa vreme. In ceea ce ma priveste, nu sunt nici de acolo, de acasa, din Maramuresul natal, nici de aici. Chiar asa, cine sunt eu?", se intreaba Adrian Leordean.
Trecand peste toate, barbatul de 41 de ani e mandru de tot ceea ce a facut!
– Adi, cu ce te ocupi azi?
– Adrian Leordean: Sunt agent de politie municipala, zona Marseille. Am fost militar in legiunea straina, din 1997 pana in 2013, iar de la inceputul lui 2014 lucrez in politie.
– Cum ai ajuns in Legiune?
– Eu sunt de loc din Leordina, din Maramuresul istoric. Dupa 89 au fost vremuri dificile. Eu am terminat liceul, oportunitati erau putine. Imi doream o viata mai buna si am inteles ca singura mea sansa e in afara tarii. Imigrantul clandestin!
– De ce Legiunea Straina?
– Pentru ca era drumul cel mai scurt pentru a primi o cetatenie! Si n-a fost un drum drept. Parintii, fratii, surorile n-au stiut mult timp unde sunt si ce fac. Sunt iesit direct din imigratia clandestina. Am tranzitat prin Serbia, Macedonia, am stat in Grecia, insa nu m-am adaptat. Apoi, de la un prieten, am aflat de Legiune. Dupa cateva luni, mi-am incercat norocul in Franta!
– Stiai ceva despre ce te asteapta?
– Atunci nu prea aveam acces la informatii. Aveam un prieten care fusese inainte, de la el am aflat cateva lucruri. Sincer, sunt multe legende, reportaje, articole. Ceea ce e sigur e ca e o institutie respectabila pe care o invidiaza o lume intreaga, bine organizata.
– Cum a fost pana ai semnat contractul?
– Dificil. Pe scurt, ai o perioada de adaptare de sase luni, de instructie, apoi semnezi un contract probatoriu pe sase luni. In acest timp, daca persoana nu se simte capabila sa continue sau comandamentul decide ca persoana nu e apta, se rupe contractul. Dupa un an, contractul devine definitiv pe o perioada de 5 ani, apoi poate fi reinnoit la doi, la trei, la cinci ani La cerere, dupa ce iti respecti contractul, te opresti pur si simplu. Una peste alta, Legiunea inseamna mult antrenament fizic, dar ce trebuie e forta morala! Eram tanar si inconstient. Acolo nu mai e loc de frica. Cand vine greul, il primesti asa cum e.
– Nu ti-a fost frica deloc?
– E uman sa-ti fie frica. Iar eu eram tanar si inconstient! Cand am fost acceptat sa servesc aceasta institutie, am uitat spaima, nu mai e loc de teama, tot timpul e adrenalina. Te astepti sa-ti fie greu, iar cand vine, il primesti asa cum e! Trebuie sa ai caracter si forta psihica, intr-un fel, fizicul vine de la sine.
– Care a fost cel mai greu moment? Am inteles ca, la o actiune in Africa, chiar sub tine a explodat o mina, insa declansatorul era indreptat sub pamant.
– Actiunile se fac unde Franta are interese geostrategice, sa-si apere interesele. Nu e nevoie de detalii despre aceste misiuni. Se fac operatiuni, e risc, sunt si pierderi, din pacate. Insa nu doar in Legiune iti pierzi viata! Da, sunt actiuni periculoase. Te adaptezi. Cand ai acceptat ce ti se propune, esti capabil sa o faci, sa te adaptezi. Misiunile din care nu se stie daca te mai intorci.
– Vorbesti asa de usor despre moarte…
– Da, pentru ca stii ceva: eu am venit in Legiune doar ca sa capat un act de cetatean francez! Era o poarta catre Europa si cand am deschis acea poarta am gasit o "familie". E complicat. Sincer, familia unita si viata militara nu sunt imposibile alaturi, dar e complicat. Daca-ti faci o familie, poti… Nu te impiedica, insa e foarte complicat. La un moment dat, vei fi obligat sa-ti parasesti familia pentru o misiune din care e posibil sa nu te mai intorci. 5 ani nu prea ai dreptul la nimic al tau. Da, esti militar, nu esti prizonier, ai dreptul la permisie, 45 de zile pe an, nu e neglijabil.
"Ar trebui sa se opreasca romanii sa vina aici"
– Nu poti sa tii o familie, dar cei de acasa?
– Acasa, in Maramuresul natal, ma simt ca un om parte a unei generatii sacrificate. Mi s-a intamplat anul trecut, vin in Romania o data pe an. Am avut asa, dupa cateva zile, un sentiment straniu, ca nu ma regaseam acasa. Ca si cum nu sunt nici de acolo, nici de aici. De fapt, cine sunt? In fine, e ca o dezradacinare. Am si colegi de armata care s-au intors in Maramures. Unii s-au adaptat, altii nu!
– Regreti ceva?
– Regrete nu am! E regretabil doar ca suntem niste generatii sacrificate. Ar trebui sa se opreasca romanii sa vina aici, sa stea cu familia acasa. Va fi bine si in Romania, eu asa simt! Acasa, deocamdata nu e mentalitate, sistemul functional nu corespunde, nu merge, nu functioneaza. Totul incepe de la faptul ca arunci tigarile pe jos, ca lasi mizerie cand mergi la gratar… E nevoie de mai multa educatie, inca din scolile primare, de valori fundamentale care trebuie transmise din generatie in generatie.
Romanul si chinezul!
– Ce fel de contracte semnezi in Legiune? Ca la fotbal, cu clauze?
– Stiu ca esti ziarist sportiv, dar hai sa nu ne comparam cu un campionat de fotbal! Clauze, nu! Ai semnat, te pregatesti pentru misiuni, le indeplinesti!
– Este o comunitate mare in legiune, peste 140 de nationalitati care traiesc impreuna, vorbesc limba franceza si muncesc impreuna! Cum e?
– Eu nu stiam franceza la inceput, iar romanii sunt considerati francofoni. Cand am ajuns la instructie, am fost repartizat cu un chinez. Ideea era sa-l invat franceza, iar eu nu stiam mai nimic. Dupa vreo saptamana, comandamentul m-a luat la trei pazeste, cum ca fac expres, ma prefac ca nu stiu. Si-au dat seama dupa vreo cateva zile ca nu pricepeam nimic, fiindca nu avansasem deloc dupa cateva zile! Am pus mana pe carte si am invatat!
– Pregatirea fizica? Cum stateai?
– Aveam putina, eram tanar, abia iesit din liceu. Conditia nu era chiar tot, se poate lucra. Facusem un pic de sport de contact, box, atletism. Trebuie sa ai un pic de forta fizica, dar mai importanta e forta morala. Din pacate, nu am facut Armata acasa, nu sunt prea mandru de asta. Am plecat inainte de incorporare!
– Ai mancat cuie, te-ai spalat in 10 secunde, ai fost dopat?
– Sa mananc cuie? Cred ca e o poveste! Dar sunt unele chestiuni. Poti fi atat de obosit, incat nu poti dormi, trebuie sa faci exercitii ca sa-ti pui sangele in miscare. Sunt multe legende si prea putin adevar. Nimeni nu te pune sa mananci cuie, sa nu dormi noaptea e ceea ce se face, nu e un secret. Poti manca lucruri, peste crud, viermi, sa supravietuiesti.
– Ai lua-o de la capat?
– Nu! Sunt mandru de ce am realizat, unde am fost si unde am ajuns. Poate as fi facut altfel. Imi doream ca orice copil sa termin liceul si sa am loc de munca, n-a fost realizabil acasa!
"Ca romanii nu-i nici unul, unde-s doi, te vinde unul"
– Mai faci sport?
– Da, trebuie sa te mentii. Am jucat putin rugby, ma pasioneaza. E altfel de public, cum se zice, un sport de huligani jucat de gentlemani. In fotbal nu mai sunt aceleasi valori. Am fost de doua ori la meciurile lui Olympique Marseille, in Champions, si am fost dezgustat de atmosfera. La rugby poti sa te duci cu copiii, poti sa transmiti si copiilor o pasiune nobila.
– Care e situatia cu romanii din Proventa?
– Sunt oameni si oameni de joasa speta. Sunt multe afaceri cu romani, in special furturi. O data romani, de doua ori romani, de trei ori romani, ma simt putin afectat. De multe ori sunt tineri, copii, minori. Eu incerc sa-i ajut, sunt si organisme specializate sa-i ajute. Cert e ca minorii sunt utilizati, iar sarpele trebuie taiat de la cap.
– Tu ai fost dat inapoi de faptul ca esti roman?
– Nu! Personal, nu le-am simtit, m-am maturizat in Franta, unde am trait in jurul francezilor. Cat despre ai nostri, ca romanii nu-i nici unul, unde-s doi, te vinde unul.
Concediul prelungit
– Ce visuri ai?
– Sunt o persoana implinita, asa simt, sunt mandru! Am o fetita de 10 ani, incerc sa-i transmit ceea ce stiu si bineinteles cultura romaneasca.
– Unde mergi in concediu?
– Concediu? Cum puteti sa vedeti, sunt in concediu tot anul, sunt oameni care platesc scump sa vina aici, in La Ciotat. Am noroc sa fiu in concediu in fiecare an. In iulie si august e cam aglomerat, apoi totul e al meu!
In Franta, competentele unui politist municipal sunt foarte vaste, poate interveni in orice fel de caz pe care l-a constatat, fie el administrativ sau judiciar.
Legiunea Straina este o unitate a Armatei Franceze, care a fost intemeiata pe data de 9 martie 1831 printr-un decret dat de Ludovic-Filip al Frantei. Legiunea, cu sediul central la Aubagne, are, in prezent, aproape 8.000 de soldati. Initial a fost fondata ca resursa militara pentru razboiul din Algeria izbucnit cu un an inainte.
"Din 1831, 36.000 legionari si-au onorat contractul cu pretul suprem, dandu-si viata pentru cauza pentru care au luptat", arata istoria Legiunii Straine.
Legionarii straini au un Cod al Onoarei pe care fiecare il primeste de la inrolare, tradus in limba sa materna.
Acesta este obligatoriu si cuprinde urmatoarele porunci:
Legionarule, servesti voluntar Franta cu onoare si fidelitate. Fiecare legionar este fratele tau de arme, indiferent de nationalitate, rasa, religie.
Ii arati intotdeauna solidaritate stransa care trebuie sa uneasca membrii unei familii. Respectuos cu traditiile, atasat liderilor tai, disciplina si camaraderia reprezinta puterea ta, curajul si loialitatea sunt virtutile tale.
Mandru de statutul de legionar, arati asta mereu in tinuta ta eleganta, iar comportamentul tau este mereu demn, dar modest, iar baraca ta este intotdeauna curata.
Soldat de elita, tu te antrenezi cu rigoare, iti vezi arma ca pe comoara ta si ai constant preocupare pentru forma ta fizica.
Misiunea este sacra, o executi pana la capat si daca este necesar, in operatiuni, cu riscul vietii tale.
In lupta actionezi cu pasiune si fara ura, respecti adversarii disparuti, niciodata nu-ti abandonezi mortii, ranitii si armele.
Preluare Libertatea.ro