O maramureseanca s-a intors in Romania din Austria. Acolo muncea ca ingrijitoare. Ajunsa in vama Nadlac a trebuit sa astepte ore-ntregi alaturi de alti romani pentru a fi preluata si dusa in carantina institutionalizata. Redam mai jos mesajul primit:
"N-am crezut ca se poate intampla, ca este posibil sa traim asta, ca este realitatea de care se specula in mediul online. Traim in Romania si asta ne poate costa chiar viata. Este teribil si totodata cumplit.
Vorbiti de distantare sociala, de grija, de protectie? Am asteptat ore in sir in vama, o noapte intreaga in frig cumplit. Apoi ne-au incarcat ca pe niste obiecte intr-un autobuz groaznic de pe vremurile odioase… Suntem 50 de oameni intr-un autobuz de 30 de persoane. Epuizati, obositi si cel mai trist este ca niciunul din noi nu stim daca suntem sanatosi.
Care protectie, care distanta? Suntem la mana destinului. Am plecat sanatoasa, acum nu stiu cum sunt sau cum voi fi. Sa va fie rusine! Distrugeti oamenii si toate masurile de urgenta pe care le luati nu sunt pentru noi… sunt pentru voi, nenorocitilor!!
I-am intrebat pe politistii care ne escorteaza de ce suntem tratati astfel. Ni s-a raspuns ca nu ei sunt responsabili de asta si ca ne roaga sa sunam toti la DSP.
Apropo, deja am parcurs 2 judete si nici urma de vreun reprezentant DSP, nici macar in vama dupa cum se lauda fatalaii din Guvern pe la TV.
Urmeaza sa intru in carantina dupa 2 luni si jumatate in care am stat in izolare in Austria. Singurul motiv pentru care momentan reprezint un "pericol" se datoreaza lor.
Dar ce sa vezi? Statul urmeaza sa cheltuie 300 de lei in fiecare zi de carantina pentru confortul meu desi n-am cerut asta. Totusi… cine sunt eu sa ma opun spalarii de bani si creiere cu care suntem deja obisnuiti de 30 de ani incoace?"
