Pentru prima data din momentul in care a fost arestat preventiv, cetateanul german Bert Schumann, acuzat ca ar fi tinut in sclavie tineri minori din Germania la centrul sau din Viseu de Sus, a trimis pentru a face public si punctul sau de vedere referitor la ceea ce s-a intamplat la centrul pe care-l coordona. A prezentat totodata si conditiile mizere din arestul si inchisorile Romaniei.
"Scrisoare deschisa 07.10.2019 Investigatii in Bucuresti. Inocent? Si totusi in detentie? Incercarea unei descrieri …
In data de 19.08.2019, politia, puternic armata, ridica trei tineri din familiile gazda si ii transfera in capitala provinciala, Baia Mare. In urmatoarele doua zile ni se cere sa aducem inca doi copii acolo. Birourile in cauza sunt socate. Angajam un avocat.
Pe 26.08.2019, tutorele unuia dintre tineri incearca sa discute cu avocatul. Este respins in mod decisiv. In acelasi timp, un elicopter de politie aterizeaza in fata casei noastre private. Sotia mea este strigata, cercetata.
Apoi casa. Cand intru la 14:00, sunt in casa noastra saci cu proprietati confiscate si bani. Pana la 2 dimineata, casa copiilor este cercetata si se confisca multe. Sotia mea, sase colegi si cu mine am fost arestati si am fost condusi spre resedinta judetului. La amiaza, la 14:00, dupa doua experiente cu procurorul, suntem acuzati:
1. Formarea unei asociatii criminale
2. Rapirea si privarea copiilor de libertate
3. Trafic de minori
4. Exploatare de copii
Exista trei forme de arest preventiv. Sotia mea si doi colegi primesc cea mai usoara forma: sa mearga saptamanal la statia de politie locala. Noi ceilalti suntem transferati, condamnati si separati in inchisoare. Orice contact e evitat. Seara, sentinta este stabilita de un judecator, timp de 30 de zile. "Pe de alta parte, puteti face apel". Avocatii nostri sunt foarte mandri si stiu ca nu am fi putut comite aceste infractiuni atatia ani cand cel putin de doua ori pe luna parinti, birouri de asistenta ale tineretului, institutii, supraveghetori, autoritati romane etc. ne-au vizitat. Nu ajuta…
Dupa trei saptamani vom fi mutati la Bucuresti in diferite inchisori. De asemenea, nu avem voie sa le scriem sotiilor, sa le sunam sau sa le vedem. Doar copiii si parintii au dreptul sa ne viziteze. Mama are 87 de ani, fiica mea cea mai mare are un fiu de 15 luni, a doua fiica a mea este insarcinata si fiica fiului meu s-a nascut in urma cu 15 zile.
In cuvintele ziarului bucurestean este solicitata o forma de cazare pentru persoanele aflate in subsol, 7 litere, prima solutie: ARESTAT.
Da, inchisorile sunt la subsol. Ferestrele sunt la nivelul solului si sunt de 30×30 cm. Niciun deget mic nu trece prin grila interioara .Este puternic atacata de rugina,ceea ce impiedica lumina sa intre in camera. Fara lumina de tavan, este intuneric. Celula de 4 persoane are 13 m patrati, incluzand baia. De cand am spus ca sunt nefumator, sunt in celula cu singurul alt nefumator din inchisoare. Acesta este un mare noroc, deoarece el este o persoana calma, prietenoasa si educata. Geamurile nu au fost curatate si nu pot fi deschise sau inchise. Acest lucru nu pare a fi important pentru altii. Pana acum o saptamana a fost placut. Totul din metal, si este foarte mult metal, este afectat de rugina puternica. Elementele de sprijin de grosime de 4 mm sunt ruginite. Acest lucru se datoreaza umiditatii ridicate. Baia, separata de restul celulei cu o perdea de plastic, are un dus cu furtun, o chiuveta si o toaleta turceasca. O gaura cu diametrul de 8 cm in pamant si 2 trepte inaltate. Mirosurile, uneori foarte puternice, subliniaza ceea ce a fost descris.
O ora pe zi ai dreptul sa mergi afara. Aceasta "recreatie" are loc intr-o cusca sudata de 8 x 2 m. Lateral si jumatate deasupra acesteia este acoperit cu tabla. Unele sunt foarte ruginite. Deasupra custii este un nuc vechi, o bucurie cand lumina straluceste prin frunze.
La pranz, la 13, sunt oferite doua supe, zilnic identice si o paine alba. Aceasta este singura masa. Cine nu are bani si familie este foarte limitat. Apa calda poate fi obtinuta toata ziua. Ceasca, tacamurile, farfuria, bolul, patura, cearceafurile, pernele nu sunt oferite si nu pot fi achizitionate. Nu puteti angaja pe cineva sa-l cumpere si apoi sa il platiti.
Si totusi, in ciuda ferocitatii, aceste circumstante sunt suportabile. Noi, oamenii, ne obisnuim repede. Ceea ce este rau este incertitudinea, cat timp mai dureaza. Falfaitul in intuneric. Pare a fi arbitrar, ferit de umanitate. Poate de aceea toti prizonierii sunt prietenosi si se ajuta unul pe celalalt. Chiar si cei mai multi paznici sunt buni. Toata lumea stie despre povestea mea prin televiziune si am inteles ca apreciaza munca noastra si sunt convinsi ca am facut ceva bun. Asta ajuta.
La 28.10 sunt alte 30 de zile, si atunci? Sunt destul de lipsit de speranta in legatura cu aceasta intalnire cu procurorul.Avocatii ne spun sa avem curaj, dar au mai facut deja asta. De fapt, nu au nicio influenta si nu stiu ce se intampla. Bunurile confiscate nu sunt inca deschise.Cele aproximativ 7 fisiere trebuie traduse, e-mailurile si fisierele la fel. Cat trebuie sa dureze acest lucru?
Colegii mei detinuti sunt similari. Nimeni nu va fi instiintat chiar daca cererea de arestare la domiciliu a fost respinsa si alte 30 de zile se afla in fata noastra.
Teama este de remarcat, insomnia, cosmarurile nocturne. Toata lumea incearca sa zambeasca, dar masca de hartie tesuta lasa adevarul sa straluceasca.
Toata lumea va invata sa se roage din nou. Si eu. Poate cineva are o idee ce ar putea ajuta. As fi foarte recunoscator. Bert Schumann".
Citeste si