Astazi, 28 noiembrie, se implinesc 102 ani de la Unirea Bucovinei cu Romania.
Potrivit reprezentantilor Muzeului maramuresean din Sighetu Marmatiei, istoria noastra consemneaza mai putin faptul ca inainte cu trei zile de intrarea Armatei Romane in Cernauti, orasul a fost eliberat de Ilie Lazar din Giulesti, la acel moment sublocotenent in armata austro-ungara. Aflandu-se, in localitatea Troscyanetz (Ucraina), acesta dezerteaza la 6 noiembrie 1918 impreuna cu compania aflata sub comanda sa, alcatuita din 180 de romani, parcurge drumul pana la Novoselytsya (Noua Sulita) cu trenul, iar de acolo, dupa 30 de km de mars, ajunge la Cernauti in dimineata zilei de 8 noiembrie 1918. Astfel, cu trei zile inainte de intrarea Armatei Romane (11 noiembrie 1918), in capitala Bucovinei administratia romana este instaurata de Ilie Lazar.
Ilie Lazar rememoreaza aceste clipe in scrisoarea trimisa in 1965, fiului lui Iancu Flondor, Serban Flondor pe care o reproduce Ion Filipciuc in Surasul Bucovinei, Nr. 2 , August 2015, iar noi va oferim fragmentul referitor la intrarea in Cernauti:
"(…)Dupa cateva ore de mars am sosit in piata Cernautilor. Aici am dat ordin ca sa se puna pustile in piramida, fiecare sa se aprovizioneze si sa se odihneasca. Eu tot timpul circulam in sus si in jos in jurul lor. La un moment dat se apropie de mine un domn si se prezinta: "Sunt profesorul Sextil Puscariu", ii raspund "ma numesc Ilie Lazar, de fel din Maramures, iar soldatii mei sunt toti romani banateni din Regimentul 8 honvezi din Lugoj". I-am aratat situatia noastra, ca am dezertat si ca intentionam sa ne predam armatei romane, dar ca la dorinta soldatilor mei am venit pana la Cernauti.
Domnul profesor Sextil Puscariu imi mai spune urmatoarele: "Orasul este ocupat de vreo 700 de galitieni, care jefuiesc cazarmile si periferia orasului, duc lucruri de mare valoare spre Sniatin [Grigore Ghica Voda de mai tarziu]. Toti romanii sunt ascunsi prin pivnite si poduri de case si ne temem ca ne vor duce ca ostatici in Galitia. Asta fiind situatia, Dupa ce ne-am informat cine sunteti, Va rog sa ne dati o mana de ajutor." I-am raspuns: "La dispozitia Domniei Voastre cu cea mai mare placere si bucurie". Am rugat pe domnul profesor Puscariu ca, daca se gasesc cativa ofiteri din regimentul local austriac in cari domnia sa are incredere, sa vina imediat si sa-mi ia soldatii in grupuri de cate 15-20 oameni si sa-i concentram intr-o curte sau intr-o sala mare. Dupa cel mult o ora toti soldatii mei au fost condusi intr-o sala de cinematograf unde le-a vorbit profesorul Puscariu, locotenentul Dan si eu. Le-am aratat situatia din oras si le-am cerut ascultare si supunere.
In acea noapte, de frica ca a intrat armata romana s-au stins luminile in tot orasul, alergau desperati carute si calareti, toti grabiti, mai furau cate ceva si duceau totul spre Sniatin. A doua zi unitatea mea era singura forta armata in intreg orasul. Bandele venite din Galitia erau conduse de doi fosti ofiteri din armata austriaca: Maier si Vorobetz, cu cari ne-am rafuit cand am ocupat si orasul Sighetul Maramures. Lupta de la Sighet este alt capitol. Dupa cazarea soldatilor mei, eu, insufletit de fost mea ordonanta Alexandru Iorga, am tras la hotelul din centru, in imediata apropiere de soldati, hotelul se numea La Pajura Neagra [Schwarzer Adler]. Aici am primit vizitele mai multor romani: Isopescu – Grecul, V. Budnarescu, prof. Gheorghiu, dr. Lupu, prof. Procopovici, Tarangul, Hahon, Tarnavschi si multi altii. Dl prof. Gheorghiu a venit si cu propunerea ca sa ma mut la domnia sa. Am primit invitatia si tot timpul cat am fost la Cernauti, am stat la dl prof. Gheorghiu. Dupa iesirea galitienilor din oras, ne-am dus in grup la batranul Mitropolit Vladimir Repta, care ne-a primit parinteste. Dupa ce am iesit de la mitropolit am hotarat sa "preluam imperiul".
Intr-o masina ne-am urcat cinci tineri si cu noi si fostul senator si primar de mai tarziu al Cernautilor: Nicu Flondor. Eu cu un steag tricolor in mana, tot timpul eram calare pe motorul masinei. In aceasta compozitie ne-am dus la comandamentul jandarmeriei bucovinene din timpul razboiului, generalul Fischer, caruia domnul Nicu Flondor i s-a adresat in limba germana, somandu-l ca imediat sa predeie jandarmeria locotenentului roman Dan. De aici am plecat la politie, unde am instalat pe un domn Tarangul, iar pe urma ne-am dus la Tribunal, unde am instalat ca presedinte pe un domn Jon Hahon. Dupa aceste actiuni rapide, eu si un tanar ardelean cu numele Nicoara, de fel din Arad, ne-am urcat pe acoperisul primariei si am infipt primul steag tricolor dupa 144 ani. Ca primar am instalat pe un domn profesor preot Sandru. Intreaga populatie romaneasca a orasului, care era in fata primariei, aplauda si canta cantece patriotice.
Din toti banii Kerenski ce mai aveam din vanzarea graului de la Dimidovca am cumparat toate florile din piata orasului oferindu-le femeilor romane din Cernauti, cu rugamintea sa bata cu flori armata romana, a carei intrare era asteptata. Corul mitropoliei canta in permanenta cantece patriotice. Iancu Flondor, presedintele Partidului National Roman, a dat dispozitii ca intelectualitatea orasului in haine de sarbatoare sa-l primeasca in casa nationala pe generalul comandant al armatei romane.
Vazand ca armata romana intarzie, dupa trei zile de asteptare, aceiasi tineri in frunte cu Nicu Flondor ne-am dus in intampinarea ei. Eu tot timpul eram cu steagul in mana si calare pe motorul automobilului. La circa 6 km distanta, intr-o gara am dat de domnul general Zadik, comandantul Diviziei 8-a care tinea raport cu ofiterii. Ne-am prezentat cu totii, i-am raportat situatia din oras si am rugat sa-si faca intrarea deoarece populatia de trei zile este in strada si asteapta. Dupa acest prim contact ne-am reintors, aducand raspunsul generalului. A patra zi a sosit in suburbia orasului, la Horecea, regimentul 29 Dorohoi de sub comanda colonelului Gheorghiu, pe care l-am gasit seara facand planul intrarii armatei in oras. A doua zi – dupa masa am avut cinstea sa fiu invitat in masina si sa insotesc pe domnul general Zadik Iacob in momentul intrarii in oras. Alaturi de domnul general era seful de stat major al diviziei lt. colonel Rovinaru, iar eu inainte. Am trecut pe langa primarie, pe care falfaia steagul tricolor si ne-am oprit alaturi in fata casei nationale.
Cand ne-am dat jos din masina, generalul era batut cu flori de catre doamnele romane, iar eu l-am ridicat pe umeri si in bataia florilor l-am urcat sus la etaj unde a fost primit de catre toti intelectualii in frunte cu Iancu Flondor, care, imbratisandu-l a inceput cam asa: "Dati-mi voie, domnule general, sa ne imbratisam ca doi frati cari nu s-au vazut de 144 ani" etc. Toti cei de fata au manifestat calduros."
